miercuri, 19 ianuarie 2011

Lenin, o nouă faţă



Despre V.I.Lenin s-au scris multe şi, probabil, se vor mai scrie. Recent, însemnând acum câteva luni, am achiziţionat o carte despre Lenin. Numele autorului,Dmitri Volkogonov, nu mi-a spus multe, doar coperta şi ce era scris pe spatele cărţii mi-au atras atenţia. Mă aşteptam să scrie osanale, cum era în perioada comuinsta în fostul bloc sovietic, mai ales de la un fost general de armată, cum era Volkogonov.
În carte am aflat despre un alt Lenin, care nu prea figuraeză nici macar în cărţile de istorie postdecembriste. Pe wikipedia nu prezintă prea multe date, majoritatea fiind date generale despre evenimente, iar varianta în engelză e ceva mai mult decât puţin.
De la Raportul Tismăneanu am tot auzit că se condamnă comunismul şi că a produs haos peste tot, dar... câţi ştiu de "communism manifesto" sau de Karl Marx? Probabil puţini.
Într-un studiu recent, comuinismul era regretat, în special de tineri care auzeau de la părinţi că trăiau mai bine înainte. Adevărul... depinde din ce perspectivă priveşti. Dacă ai avut rude în rândul partidului, cu poziţii mai mult sau mai puţin importante, destul de probabil ca răspunsul să fie pe aproape. Dar dacă nu ai avut astfel de "privilegii", răspunsul se îndreaptă vertiginos în direvţia opusă.
Tot scriind acest articol, din aprilie, am tot căutat din când în când ceva informaţii care să fie mai actuale decât cele citite în carte, care să fie totuşi şi altceva decât acele statistici reci care definesc viaţa lui. Nu intru în amănuntele eterne, gen data naşterii şi a morţii, opere şi altele. Totuşi, puţini ştiu că Lenin era un om bogat, avea avere. că, deşi avea bunica dn partea mamei era lutherană, iar bunicul era evreu, el a fost botezat conform canoanelor Ortodoxe. Multă vreme, chiar la începutul perioadei de după 26 decembrie 1991, data retragerii de la putere a lui Gorbaciov, o parte din corespondenţa pre-sovietică a rămas secretă publicului şi, în special, istoricilor. Probabil, ce se ştie acum este un adevăr cosmetizat, dar, până la proba contrarie, trebuie să-l credem.
Totuşi, ce pare să fie real, e faptul că, deşi venea din partea de Urali a Rusiei, Vladimir Ilici, cum îşi spuneau tovarăşii în era romantică, nu-i vedea prea bine pe compatrioţii să ruşi. Această "ură" pare a se trage de la răscoalele anti-ţariste care izbucneau, întrucât cei care participau nu aveau suportul celorlalţi localnici. Această reticenţă a contribuit şi la alegerea colaboratorilor peste ani, el având foarte puţini apropiaţi.
În perioada de exil, și nu numai, el scrie mai multe lucrări, printre care ”Ce este de făcut?”, ”Materialim și empiriocriticism.” care par să fie o serie de manifeste comuniste, bine documentate prin literatura străină la car a avut acces, dat fiind faptul că exilul l-a petrecut în Londra, Paris, Suedia și în alte țări cu o bogată cultură literară.
Totuși, lucrarea de căpătâi a lui Lenin, ”Statul și revoluția” o publică aproape de Revoluția din 1917 și e foarte bine documentată în Zurich prin lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels.


Postare in lucru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu