Globalizarea
Curs 2
Definirea globalizării:
– creşterea integrării naţionale prin coomerţ, finanţe, tehnologie şi circulaţia forţei de muncă toate fiind posibile prin abolirea barierelor constituite de Guvern;
– proces coomplex de dimensiuni multiple şi de manifestări contradictorii care diseminează la nivel planetar tipul de producţie şi de consum, specific capitalismului, liberalizarea schimburilor comerciale, intesificarea procesuluiinvestiţional şi creşterea importanţei fluxurilor de capital pentru competiţia internaţională;
– sporirea numărului tranzacţiilor internaţionale pe pieţele de bunuri, servicii şi anumiţi factori de producţie, precum şi dezvoltarea unor instituţii dincolo de barierele naţionale;
– procesul prin care întreprinderile cele mai internaţionalizate tind să redefinească în folosul lor regulile impuse anterior statelor-naţiune;
– proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre statele naţionale ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilortranaţionale în sfere tot mai largi şi mai variateale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, având drept indicaţie majoră faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, creând la rândul lor o soluţionare mai curând globală, decât naţională;
– creşterea la scară mondială a întreprinderilor prin diverse sisteme economice şi sociale.
Globalizarea a devenit recunoscută ca magatren al viitorului în măsură să trnasforme planeta într-o piaţă uriasă în cadrul căreia tind să fie legaţi prin interese comune cumpărătorii şi vânzătorii, producătorii şi consumatorii, depunătorii şi investitorii. Distanţa geografică devine un factor tot mai puţin importanţi ăn stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor tranfrontaliere economice, politice şi socio-culturale. În cadrul acestui proces, reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc în potenţialul tot mai mare de a deveni internaţionale şi globale.
– creşterea integrării naţionale prin coomerţ, finanţe, tehnologie şi circulaţia forţei de muncă toate fiind posibile prin abolirea barierelor constituite de Guvern;
– proces coomplex de dimensiuni multiple şi de manifestări contradictorii care diseminează la nivel planetar tipul de producţie şi de consum, specific capitalismului, liberalizarea schimburilor comerciale, intesificarea procesuluiinvestiţional şi creşterea importanţei fluxurilor de capital pentru competiţia internaţională;
– sporirea numărului tranzacţiilor internaţionale pe pieţele de bunuri, servicii şi anumiţi factori de producţie, precum şi dezvoltarea unor instituţii dincolo de barierele naţionale;
– procesul prin care întreprinderile cele mai internaţionalizate tind să redefinească în folosul lor regulile impuse anterior statelor-naţiune;
– proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre statele naţionale ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilortranaţionale în sfere tot mai largi şi mai variateale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, având drept indicaţie majoră faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, creând la rândul lor o soluţionare mai curând globală, decât naţională;
– creşterea la scară mondială a întreprinderilor prin diverse sisteme economice şi sociale.
Globalizarea a devenit recunoscută ca magatren al viitorului în măsură să trnasforme planeta într-o piaţă uriasă în cadrul căreia tind să fie legaţi prin interese comune cumpărătorii şi vânzătorii, producătorii şi consumatorii, depunătorii şi investitorii. Distanţa geografică devine un factor tot mai puţin importanţi ăn stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor tranfrontaliere economice, politice şi socio-culturale. În cadrul acestui proces, reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc în potenţialul tot mai mare de a deveni internaţionale şi globale.
mai scurticele cursurile :D
RăspundețiȘtergere